Monica Macovei: „Dacă PSD pune mâna pe toată puterea, luând și președinția, se alege praful de țara asta”- interviu Revista 22

Monica Macovei: „Dacă PSD pune mâna pe toată puterea, luând și președinția, se alege praful de țara asta”

„Eu reprezint tot ce nu reprezintă Ponta. El e mincinos, eu spun adevărul. El e corupt, eu sunt cinstită. El e necredibil în politica externă, eu sunt credibilă. El e cu rușii și chinezii, eu sunt pro-UE și pro-SUA. Și niciun alt contracandidat nu se află într-un asemenea contrast cu Ponta.“

TONI HRIȚAC: În spațiul public se vorbește în ultima vreme că DNA a intrat în campanie electorală, că nu întâmplător au fost scoase aceste dosare. Cum comentați? Credeți că, într-adevăr, justiția interferează în campania electorală?

Justiția merge paralel cu campania electorală, cu viața politică în general. Doar nu vreți ca justiția să intre în vacanță sau să tragă oblonul doar pentru că e campanie. România o duce tot într-o campanie, tot timpul e câte ceva. Aud asta de zece ani. De ce dosarul ăsta, de ce astăzi…? În dosarul retrocedărilor în care e băgat Hrebenciuc, e foarte clar de ce. Au fost arestați cei din completul de judecată pe 15 octombrie, pentru că pe 16 urmau să dea o hotărâre prin care să retrocedeze acele zeci de mii de hectare de pădure. Deci, iată o dată certă care justifica intervenția DNA pe 15 octombrie și care nu avea legătură cu campania electorală. Dosarul Microsoft privește patru guverne, nouă foști miniștri.

ALEXANDRU LĂZESCU: Dar există și un alt punct de vedere care spune cam așa: DNA încearcă, dând drumul la aceste anchete, să facă în așa fel încât ele să nu mai poată fi blocate, indiferent ce se întâmplă pe 16 noiembrie. Credeți că este o doză de adevăr în asta?

Eu cred că pur și simplu procurorii își fac dosarele, au adunat probele, ați văzut că au fost autorizații de interceptare date cu mult timp în urmă. Ele au apărut public pentru că, atunci când se cere ridicarea imunității sau aprobarea pentru arestarea preventivă, trebuie să le pui în dosar. Pe de altă parte, dacă, doamne ferește, vine un președinte care îl revocă pe procurorul șef de la DNA și pe procurorii șefi de secție?

A.L.: Care ar fi scenariul cel mai rău după 16 noiembrie? Ce anume s-ar putea întâmpla, astfel încât independența justiției și în special felul în care funcționează DNA, de exemplu, să fie afectat în mod sever, chiar compromis?

În principal, ar fi vorba de înlăturarea șefilor DNA și înlocuirea lor cu marionete politice, după modelul Tiberiu Nițu, prietenul lui Ponta, care, de când e la conducerea Parchetului General, nu a făcut nimic – adică a făcut: a blocat dosarele referendumului și a dat NUP-uri pe bandă rulantă. În al doilea rând, e vorba despre modificările legislative prin care independența justiției să fie pusă între paranteze, să se blocheze marile dosare de corupție. Acesta este adevăratul proiect de țară al lui Ponta și al PSD, pe care îl urmărește cu extraordinară consecvență din 2012 încoace. De asta este periculos Ponta: prin el, PSD, cu baronii săi penali, va ajunge să aibă toată puterea, să controleze și să domine toată țara, să poată fura după pofta inimii, fără să-i mai deranjeze procurorii.

Victor Ponta
Ponta este clar că ne duce spre Est, spre Rusia, spre China, și nu este deloc credibil pentru partenerii europeni, este foarte prost privit în UE și în Statele Unite. Nu poți să te duci la Beijing și să spui că modelul tău este Partidul Comunist Chinez și apoi să te duci la Washington și să te aștepți să fii credibil. Trebuie să fii într-o singură luntre, alături de aliatul tău, să fii onest, pentru că numai așa ai de câștigat.

Și vă spun clar, oricare dintre candidați, cu excepția mea, va găsi o formulă să-l revoce, să zicem, pe procurorul șef al DNA sau pe șefii de secții, cum a încercat Ponta cu Papici, atunci când a finalizat dosarul Dragnea, cu frauda la referendum. Or, asta se poate face fără șeful DNA, care este doar consultat și atât. Dacă e un președinte care vrea într-adevăr ca justiția să meargă mai departe, independentă, atunci nu va revoca, pentru că el poate să respingă cererea motivat ori de câte ori trebuie sau nu va accepta o numire. E foarte important președintele, pentru că are această putere, să revoce sau să nu revoce, să numească sau să nu numească. Eu spun că sunt singura care crede în independența justiției: am făcut DNA, l-am adus pe Daniel Morar, care a fost foarte ferm și foarte hotărât și, cum se spune, este fără mamă, fără tată. Morar a crescut procurori de felul acesta, care au lucrat independent și profesionist, indiferent de politicianul respectiv și de partidul din care era, inclusiv din cel de la putere chiar atunci, în 2005 și 2006.

T.H.: Din dialogul dintre Hrebenciuc și Șova reieșea soluția aministiei și grațierii. Să lăsăm, cum ar veni, DNA, dar legislativ amnistiem sau grațiem anumite fapte. Care este opinia dvs. vizavi de acest subiect, de oportunitatea unei asemenea legi?

Discuțiile dintre Șova și Hrebenciuc ne-au arătat clar că acele motive invocate în fața publicului de ministrul Justiției, Robert Canzanciuc, erau niște minciuni. Că sunt aglomerate penitenciarele, că mulți sunt acolo pentru găinării, că nu vizează faptele de corupție. Am spus tot timpul, încă din „marțea neagră“, că argumentația pentru Legea amnistiei și grațierii este o minciună sfruntată și că PSD vrea legea pentru propriii corupți. Stenogramele Șova-Hrebenciuc nu au făcut decât să scoată mizeria de sub covor. Ca să fie și mai clar: grațierea înseamnă că, chiar dacă vor fi trimiși în judecată, pe dosarul defrișărilor, să spunem, Siveco sau Microsoft, pe toate, când vine condamnarea, nu execuți pedeapsa. Iar amnistia înseamnă că se oprește orice cercetare sau orice dosar în curs aflat pe rolul instanței de judecată. O fac și o vor doar pentru ei, asta trebuie să fie clar. Sigur, se dau din când în când grațieri sau amnistii, o dată la mulți ani, dar ele trebuie pregătite, pentru că ies foarte mulți oameni din penitenciar și nu au locuri de muncă, li se dau bani să meargă acasă în comuna sau orașul din care sunt și, dacă nu există pregătiri, ateliere, să lucreze ceva, oamenii ăștia nu au din ce trăi și vor da în cap, vor fura, vor omorî.

A.L.: V-am auzit vorbind adesea despre reforma clasei politice. Problema e că obiectivul în sine este generos, dificultatea vine atunci când vorbim de implementare. Cum ați putea face în mod concret o reformă a clasei politice în condițiile specifice Romaniei?

Klaus Iohannis
Iohannis este premierul propus de Ponta și Voiculescu în 2009 și nu a avut nicio problemă cu asta. Nu l-am auzit niciodată apărând legea, abia acum își pune pe afișe chestia asta. În „marțea neagră“ nu l-am auzit criticând PNL, care a votat alături de PSD superimunitatea,
iar în 2012, împreună cu Ponta, a căzut examenul de țară. Nu are deloc experiență de politică internațională.

Sigur că nu ne putem baza doar pe DNA să ne schimbe clasa politică. Soluția este să vină oamenii la vot. În România sunt circa cinci milioane de votanți care de opt-zece ani absentează, sunt scârbiți de politică și spun: „Sunt toți la fel“. În primul rînd, asta nu e adevărat. Eu nu sunt la fel, nu fur, nu am legături cu baronii, cu mafiile corupte din partide, am susținut întotdeauna principii și valori de la care nu m-am abătut, nu am mințit și nici nu m-am îmbogățit din politică, nu trag sfori și nici nu fac trafic de influență. Iar în jurul meu, cei care mă susțin sunt numai oameni onești și care luptă să schimbe ceva în țara lor. Clasa politică nu se poate reforma dacă milioanele de români care s-au săturat să fie mințiți și spoliați nu ies la vot și nu-i pedepsesc pe cei care au făcut asta vreme de 25 de ani. Aici trebuie să explicăm și asta tot încerc să fac: absenteismul e de fapt un vot dat tocmai partidului sau candidatului pe care îl detestă. Dacă acești oameni participă la vot, am schimbat clasa politică. USL a câștigat în decembrie 2012 cu 60%, apoi prin redistribuire a luat 70%, cu 4,5 milioane din 15 milioane de votanți câți sunt în România. 3,5 milioane sunt afară. Dacă ies la vot 20% dintre cei care stau acasă de ani buni, se schimbă clasa politică. Și, repet, unii chiar nu sunt la fel. Eu n-am furat, n-am avut niciun fel de acuzații, dimpotrivă, m-am luptat să fac ca DNA să funcționeze independent, să nu țină seama de niciun politician. Dacă în politică sau instituții intră oameni profesioniști, oameni care au o meserie, sunt cinstiți, fermi, au caracter, pe care nu-i poți îndoi țipând la ei, amenințându-i sau șantajându-i, atunci se schimbă lucrurile.

T.H.: Elena Udrea a spus despre dvs. că nu ați vrut să preluați PMP, să-l conduceți. Ar fi fost o șansă oferită dvs. de a reforma clasa politică. E în linia celor care vorbesc despre dvs. că sunteți mai mult un teoretician politic, că vă lipsește latura practică.

Independenţa justiţiei
Sunt singura care crede în independența justiției: am făcut DNA, l-am adus pe Daniel Morar, care a fost foarte ferm și foarte hotărât și, cum se spune, este fără mamă, fără tată. Morar a crescut procurori de felul acesta, care au lucrat independent și profesionist, indiferent de politicianul respectiv și de partidul din care era, inclusiv din cel de la putere chiar atunci, în 2005 și 2006.

Am arătat din plin că am latură practică. Pe lângă faptul că am înființat DNA, legi, competențe, găsirea celor mai buni procurori, inclusiv la Parchetul General, cum e doamna Kövesi, sunt multe alte lucruri pe care le-am făcut în mod practic și le-am și implementat. La noi, în România, tocmai implementarea este problema. Ca să vă aduc aminte, cele cinci domenii la care am avut stegulețe roșii. Nu intram în Uniunea Europeană dacă nu eram eu și un grup de vreo zece oameni din Ministerul Justiției, ca să le scoatem. Nu le-a scos doamna Udrea sau altcineva. Doi, când au fost alegeri în PDL, am mers la această bătălie. Pentru mine era clar că oricare dintre ei câștigă, Blaga sau Udrea, se rupe partidul. Și, de asemenea, mi se părea că niciunul dintre ei nu este apt să conducă partidul. Această afirmație, că n-am avut curajul, este o minciună. Nu am fost niciodată invitată în PMP și asta pentru că între mine și președintele Băsescu a intervenit, să zicem, o ruptură, în 2013, care nu s-a reparat, când a făcut acel pact de coabitare cu Ponta, pe numirea procurorilor – șef DNA, șefi de secții, procuror general, adjunct, sunt 36 de poziții care au intrat în această procedură. Eu n-am să uit ziua când Ponta s-a dus la CSM și a cerut să se facă numirile prin negociere între el și președinte, fără procedură de selecție din partea ministrului Justiției. Eu am introdus această procedură în 2005 și mergea foarte bine și, după opt ani, iată, vine Ponta și zice „nu mai vreau“. Apoi, seara, iese Traian Băsescu la televizor și spune „nu facem procedură de selecție“, iar Daniel Morar este o problemă constituțională. Pentru mine a fost o execuție în direct a lui Daniel Morar care, practic, a făcut ca DNA să funcționeze atât de bine. Am reacționat cu două comunicate publice, am trimis scrisori la Comisia Europeană, am vorbit cu ambasadorii, sunt convinsă că președintele știe toate aceste lucruri și cu asta s-a încheiat relația dintre noi. Așa că nu am fost, din acest motiv, invitată în PMP.

Pentru mine a fost clar de la bun început că PMP s-a făcut pentru doamna Udrea. Știți că eram „reformiștii“ și a câștigat Blaga, apoi am avut discuții, inclusiv cu președintele, și a fost foarte clar că partidul se face pentru doamna Udrea.

„Dacă ies la vot 20% dintre cei care stau acasă de ani buni, se schimbă clasa politică.“

A.L.: Problema e că te poți lupta cu acest soi de practici, te poți lupta cu oameni influenți, cu puterea în ultimă instanță, cu condiția să existe un sprijin substanțial în societate.

Reforma clasei politice
Clasa politică nu se poate reforma dacă milioanele de români care s-au săturat să fie mințiți și spoliați nu ies la vot și nu-i pedepsesc pe cei care au făcut asta vreme de 25 de ani. Aici trebuie să explicăm și asta tot încerc să fac: absenteismul e de fapt un vot dat tocmai partidului sau candidatului pe care îl detestă. Dacă acești oameni participă la vot, am schimbat clasa politică.

Eu am avut. În societate aveam o cotă de popularitate foarte ridicată. E adevărat că aveam și sprijinul Comisiei Europene, că eram în perioada de preaderare. Comisarii țineau foarte mult la mine, erau foarte mulțumiți de ce făceam și îmi spuneau: „Orice problemă ai, ne suni și sunăm noi“. E adevărat că m-au dat afară la trei luni după ce am intrat în UE, era pregătit acest lucru. Dar, apropo de societate, eu nu sunt de acord că în majoritatea ei s-a obișnuit cu corupția. Dacă ne uităm la sondajele de opinie, o să vedem că este pusă pe primul loc corupția politicienilor.

A.L.: Dar aleg politicieni corupți…

A fost un val anti-PDL și antipreședinte. Dar, sigur, e vorba și de o mentalitate construită în zeci de ani, indusă de politicienii corupți și de media aservită lor. Oamenii au ajuns să spună: „Nu-i nimic dacă fură, dacă e corupt, să facă și pentru noi ceva, să ne lase și noua ceva“. Păi, dacă e corupt, îți ia și din banul tău, pentru că sărăcia nu este întâmplătoare, este determinată de corupție. Dacă un contract este dat de primar pe bază de corupție, prețul acelui contract, prin care asfaltezi ulița, să zicem, va fi mai mare. Oamenii trebuie să înțeleagă un lucru: corupția costă bani. Prejudiciul în ultimele patru dosare, Microsoft, Siveco, Lukoil și retrocedările este până în acest moment calculat la 560 de milioane de euro. Haideți să ne gândim ce facem cu 560 de milioane de euro, dacă ei ar fi în bugetul public, și nu în buzunarele acestor oameni. Putem face 90 km de autostradă de munte sau 150 km de autostradă de câmpie, care este mai ieftină. Putem crește alocațiile pentru copii, pentru un an de zile, pentru toți copiii din România, cu 55 de lei. Acciza la benzină putea lipsi total. În dosarele făcute de DNA, în care s-au obținut hotărâri definitive de condamnare, prejudiciul de recuperat totalizează 210 milioane de euro. Iarăși am calculat. Putem cumpăra 330 de elicoptere SMURD, să facem peste 200 de grădinițe, că sunt standarde de cost. Bani sunt în România și pentru grădinițe, și pentru spitale, și pentru educație, și pentru salariile doctorilor, și pentru electrificarea întregii țări. Doar că ei se fură.

A.L.: Ați spus că intenționați să faceți un partid, indiferent de rezultatul alegerilor. Cu cine, de unde începeți?

Voluntarii cu care lucrez, mii de voluntari din țară, în fiecare zi îmi spun că doresc ca entuziasmul, ideile care ne-au unit în această campanie pentru funcția de președinte al României să nu se piardă. Vor să rămânem împreună și să facem un partid, de exemplu. Sunt oameni care nu s-au mai implicat în politică. Și atunci am zis: „OK, hai să încercăm cu o mișcare civică, care se poate transforma în partid“. Ne punem criteriile, valorile în statut și putem începe o mișcare civică și apoi o transformăm în partid. Și eu vreau, ca președinte, să am un partid care să participe în 2016 la alegeri, să intre în parlament și să-mi susțină proiectele. Sunt foarte mulți oameni care vor acest lucru. Și sunt oameni din domeniile: artiști, IT-iști, de la companii de comunicare, matematicieni.

T.H.: Se poate câștiga președinția României fără compromis? Mă refer la ceea ce se spune despre dvs., că ați pornit în pripă această campanie, prea târziu. Și că, în ultimă instanță, trebuie să acceptați să faceți un compromis, în sensul că trebuie să relaționați cu cei care au bani pentru finanțarea campaniei electorale.

Finanţare transparentă
Sigur că mi-aș fi dorit mai mulți bani, dar atâția avem. Din punct de vedere financiar, evident, eu sunt candidatul cu cele mai mici fonduri. Nu fac compromisuri. Pe site și pe Facebook sunt conturile în care se pot depune donații sau contribuții financiare. Toate sunt transparente. Am făcut asta dinainte să înceapă campania electorală, n-am luat niciun ban cu punga, așa cum se iau pe la partide.

Sigur că mi-aș fi dorit mai mulți bani, dar atâția avem. Din punct de vedere financiar, evident, eu sunt candidatul cu cele mai mici fonduri. Nu fac compromisuri. Pe site și pe Facebook sunt conturile în care se pot depune donații sau contribuții financiare. Toate sunt transparente. Am făcut asta dinainte să înceapă campania electorală, n-am luat niciun ban cu punga, așa cum se iau pe la partide. Suma e mică, e adevărat.

A.L.: Cam vreo 70.000 de euro, cu totul.

Probabil ăsta e totalul, nu rețin. Nu avem bani de bannere. Acum, de dimineață, chiar ne trimiteam e-mail-uri să punem și noi trei bannere în București, dar nu avem bani de atâtea bannere. Deci, nu fac compromisuri. M-am întâlnit cu oameni de afaceri, cu antreprenori, dar care nu au contracte cu statul. Nu sunt finanțată nici de mafia retrocedărilor, nici de tata socru, ca la Ponta, nici de baroni locali, că nu am baroni locali, și nu sunt finanțată nici de George Soros, așa cum țipă Realitatea încontinuu. Îl cunosc pe George Soros, suntem într-un board împreună, nici măcar nu i-am spus că o să candidez.

ANDREEA PORA: Cum vedeți scandalul Ponta – ofițer acoperit? Credeți că ar exista totuși o posibilitate legală de a afla dacă Ponta a fost sau nu ofițer acoperit? Ar trebui modificată legislația și în ce sens?

Atunci când se încalcă legea și Constituția, serviciile de informații nu mai pot să se ascundă sub nevoia de a păstra secretul. Eu cred că Parchetul Militar ar trebui să investigheze aceste caz. O pot face cu discreție, fără a deconspira operațiuni secrete sau alte lucruri care intră sub incidența legii păstrării secretului, dar trebuie să avem un proces, iar cei care au încălcat legea să plătească. Legislația ar trebui modificată astfel încât serviciile să nu poată face recrutări în politică, magistratură și presă. În 2005, când am fost ministru al Justiției, am introdus în lege interdicția ca procurorii și judecătorii să fie ofițeri activi sau în rezervă ai serviciilor de informații. Trebuie întărit rolul de control al parlamentului asupra serviciilor secrete. Cel mai grav mi se pare că Ponta vrea să devină președinte al României, în timp ce, acum 15 ani, el a încălcat Constituția României. Un om care încălcat Constituția nu o poate apăra.

A.P.: Au serviciile o problemă de credibilitate după acest scandal?

Sigur că serviciile nu sunt într-o situație comodă, chiar dacă, atunci când a avut loc acest caz, nu erau reformate, ele poartă o povară după ele. Între timp, serviciile de informații s-au reformat în procesul de integrare în NATO.

A.P.: Credeți că a greșit sau nu președintele declanșând acest scandal, devoalând faptul că Ponta a fost ofițer acoperit, când, iată, nu are cum să demonstreze cu probe acest lucru? Cum ați fi procedat dacă ați fi fost în locul lui Băsescu?

„Dacă credeți în mine, atunci votați-mă, pentru că în turul întâi se votează cu inima și se votează candidatul în al cărui proiect crezi. Abia în turul doi îți pui problema votului util.“

Aș fi ales calea instituționala, aș fi cerut mai întâi SIE să îmi confirme sau infirme dacă Ponta a fost ofițer acoperit între 1997-2000 și, dacă nu aș fi primit această informație, aș fi ridicat problema în CSAT și aș fi sesizat Parchetul Militar. În felul acesta, chestiunea ar fi intrat într-un circuit instituțional din care nu ar mai fi fost nicio portiță de scăpare pentru Ponta. Dacă se întâmpla așa, probabil că Ponta nici nu ar mai fi putut candida.

A.P.: Cum vedeți declarația președintelui că serviciile au ajuns prea puternice?

E bine că serviciile s-au întărit. În felul acesta, au fost rezolvate multe cazuri de corupție la nivel înalt. Serviciile, în special SRI, au colaborat bine cu DNA. În același timp, cred că în orice democrație consolidată există și un puternic control parlamentar al serviciilor.

A.L.: Cum vedeți România în context regional și ce riscuri avem?

Riscurile sunt foarte mari. Ponta este clar că ne duce spre Est, spre Rusia, spre China, și nu este deloc credibil pentru partenerii europeni, este foarte prost privit în UE și în Statele Unite. Nu poți să te duci la Beijing și să spui că modelul tău este Partidul Comunist Chinez și apoi să te duci la Washington și să te aștepți să fii credibil. Trebuie să fii într-o singură luntre, alături de aliatul tău, să fii onest, pentru că numai așa ai de câștigat. Mai pun o întrebare. De ce trebuie să terminăm reactoarele 3 și 4 cu chinezii? Că am văzut și că au acces la informații? Independența energetică a României este o problemă majoră de siguranță națională. Dacă vrem sa terminăm reactoarele 3 și 4, să mai facem centrale nucleare, atunci să le facem cu companii din state aliate, nu cu companii din state care sunt dictaturi. Noi nu mai vrem dictatură, vrem să ne ducem spre aliați. Dacă e să-ți dai secretul, îl dai unui aliat, nu?

A.L.: Credeți că în mod real există riscul unor schimbări majore de atitudine politică din 2015, în funcție de rezultatul alegerilor?

Nu am niciun dubiu că, dacă Ponta ar ieși președinte, ne duce, repet, spre Est și ne scoate de pe direcția Statele Unite. Or, pe noi ne apără, în caz de conflict, avem un război totuși la granița de est a României, NATO, care are putere militară. UE nici nu are putere militară și oricum sunt 28 de state membre cu interese diferite, dintre care unele sunt dependente de gazul rusesc, ceea ce nu e cazul Statelor Unite. Noi avem nevoie ca de aer, ca să rămânem o democrație, de parteneriatul strategic cu Statele Unite și de solidaritate cu NATO.

Un nou partid
Voluntarii cu care lucrez, mii de voluntari din țară, în fiecare zi îmi spun că doresc ca entuziasmul, ideile care ne-au unit în această campanie pentru funcția de președinte al României să nu se piardă. Vor să rămânem împreună și să facem un partid, de exemplu. (…) Și eu vreau, ca președinte, să am un partid care să participe în 2016 la alegeri, să intre în parlament și să-mi susțină proiectele.

Tocmai s-a predat scutul antirachetă de la Deveselu către armata americană, un lucru minunat pentru România. Ce oficial român a fost acolo? În timpul ăsta, Ponta era la Chișinău, nu spun că e rău că era la Chișinău, dar de acolo vorbea împotriva doamnei Victoria Nuland, de la Departamentul de Stat al Statelor Unite, pe care astfel îl critica. Vă dați seama cât de neserioși părem. Și mai spun ceva. Suntem în pericol, pentru că Putin a spus clar că vrea să refacă Uniunea Sovietică. Polonia și Țările Baltice se așteaptă să pornească împotriva lor agresiuni armate și își iau măsuri.

A.L.: Sunteți pe zona de dreapta trei candidați, unii îl preferă pe Iohannis și din considerente pragmatice, spunând că el este soluția. Cum i-ați putea convinge pe cei care gândesc așa să vă voteze pe dvs.?

Unu: Iohannis este premierul propus de Ponta și Voiculescu în 2009 și nu a avut nicio problemă cu asta. Nu l-am auzit niciodată apărând legea, abia acum își pune pe afișe chestia asta. În „marțea neagră“ nu l-am auzit criticând PNL, care a votat alături de PSD superimunitatea, iar în 2012, împreună cu Ponta, a căzut examenul de țară. Nu are deloc experiență de politică internațională. Ca să nu mai spun că nu poți zice că faci politică externă pentru România când tu taci. Astea sunt lucruri poate mai mărunte. Pentru mine, contează. Pentru mine, faptul că niciodată nu a apărat legea și lupta anticorupție, vehement, critic, activ, ieșind în stradă, ieșind la televizor, înseamnă foarte mult și, ca atare, nu cred în acest candidat și de asta am decis să candidez. Dacă era un alt candidat, pe partea dreaptă să spunem, despre care aveam certitudinea că va apăra legea și va continua lupta anticorupție, lupta cu criminalitatea în România, nu candidam. Dar acum le spun celor pentru care aceste argumente poate nu contează: dacă credeți în mine, atunci votați-mă, pentru că în turul întâi se votează cu inima și se votează candidatul în al cărui proiect crezi. Abia în turul doi îți pui problema votului util.

A.P.: Vedem că îl atacați destul de puternic pe Klaus Iohannis, de fapt mai toată lumea îl atacă. Andrei Cornea, în revista 22, vorbea chiar de o mare coaliție anti-Iohannis, care l-ar ajuta în final pe Ponta. Cum comentați? Are sau nu dreptate?

Eu nu cred că am lansat atacuri la d-l Iohannis. În același timp, ar fi absurd, în calitate de candidat, să nu subliniez diferențele dintre mine și Iohannis. Adversarul meu este Victor Ponta și cred că îl pot învinge în al doilea tur de scrutin. Am șanse mai mari decât ceilalți contracandidați să îl înving în al doilea tur de scrutin, chiar mai mari și decât ale lui Klaus Iohannis. Ar trebui să nu spun ceea ce vede toată lumea? Eu n-am intrat în această cursă ca să îl sprijin pe Klaus Iohannis. Am intrat ca să câștig și să îi conving pe români să mă voteze pe mine. Domnul Cornea ar vrea să sprijinim candidatul care a fost alături de Voiculescu, Ponta și Geoană în 2009, care își ține corupții în partid, care a închis ochii la „marțea neagră“? Eu nu pot să abdic de la niște principii și valori. Mai ales că nu l-am auzit pe domnul Iohannis să spună măcar că regretă aceste lucruri.

A.P.: Iohannis are o mare vulnerabilitate prin procesul de incompatibilitate de la ÎCCJ. Credeți că Înalta Curte ar avea obligația să dea un răspuns înainte de primul tur al alegerilor? Dacă nu o va face și lucrurile vor rămâne a fi rezolvate între cele două tururi sau după alegeri, pe 18 noiembrie, termenul fixat de ÎCCJ, cum credeți că va fi afectată dreapta și ce ar trebui să facă în această situație?

Asupra d-lui Iohannis plutește o mare incertitudine. Și nu e nici vina ANI, nici vina justiției, este responsabilitatea d-lui Iohannis și a ACL. Ei știau că există această poveste nelămurită și totuși au mers mai departe cu candidatura, ceea ce cred că a fost o eroare. După părerea mea, ar fi mai bine să știm exact care este situația d-lui Iohannis înainte de primul tur, pentru că, în cazul în care acesta ar câștiga alegerile prezidențiale și verdictul definitiv ar fi de incompatibilitate, am avea un nou rând de alegeri prezidențiale. Alți bani, altă distracție. Ar fi bani aruncați, timp pierdut și o situație cu totul și cu totul neobișnuită: ca un președinte ales să nu fie validat.

A.P.: Există destule voci în momentul acesta care reproșează opoziției, dreptei că nu a reușit să aibă un candidat comun, necesitate pe care a clamat-o multă vrreme. Spun că nici acum nu ar fi prea târziu pentru asta. Credeți că ar fi posibil un astfel de scenariu?

E prea târziu. Oamenii au de ales acum în primul tur între mai mulți candidați. Și unul singur i se poate opune credibil lui Ponta. Eu încerc să îi conving că eu sunt acel candidat. Eu n-am avut nicio cârdășie cu PSD, am luptat pentru democrație și stat de drept, eu sunt tot ceea ce nu este Ponta. Contrastul este maxim.

A.P.: Dacă în turul doi va intra Iohannis, îl veți susține, veți îndemna electoratul să-l voteze, pe principiul oricine e mai bun decât Ponta? În ce condiții ați face asta?

Să ajungem acolo. Cu o săptămână înainte de alegeri eu mă concentrez să îi conving pe oameni că eu sunt cea mai potrivită să îi reprezint în funcția de președinte al României.

A.P.: Președintele Traian Băsescu a îndemnat practic la boicot în turul doi, spunând că, dacă va fi de ales între Ponta și Iohannis, el va sta acasă. Sunteți de acord cu această poziționare? Dvs. ce veți face?

Nu sunt de acord cu o asemenea poziționare. Cred că cel mai mare rău care i s-ar putea întâmpla României este acela ca PSD să aibă toată puterea în România. Acum au parlament, guvern, peste jumătate din primari. Dacă iau și președinția, se va alege praful de tot ce am construit în țara asta în ultimii zece ani. Nu trebuie lăsat să se întâmple asta. De aceea e important cine va intra în turul doi. De aceea le tot spun oamenilor cu care mă întâlnesc că eu reprezint tot ce nu reprezintă Ponta. El e mincinos, eu spun adevărul. El e corupt, eu sunt cinstită. El e necredibil în politica externă, eu sunt credibilă. El e cu rușii și chinezii, eu sunt pro-UE și pro-SUA. Și niciun alt contracandidat nu se află într-un asemenea contrast cu Ponta.

Interviul poate fi citit în revista 22 AICI.

Share
Publicat în de admin | Lasă un comentariu

Monica Macovei: Doresc sa continui si sa intensific lupta anti-coruptie, deoarece coruptia a devenit o amenintare la adresa bunastarii romanilor – Interviu Metropotam

Interviu: Monica Macovei – “Prin sustinerea Elenei Udrea, presedintele Traian Basescu isi face rau siesi si tarii”

Monica Macovei este candidatul la presedintie cel mai activ si simpatizat in mediul online. Din acest punct de vedere, este deja o performanta.

Insa, in acelasi timp este candidatul care a starnit si cele mai mari dezbateri din mediul online.

Programul ei politic a fost aspru criticat in mai multe articole, cel al lui Vasile Ernu fiind cel mai de impact, atragand si atentia doamnei Macovei, care ii cerea lui Ernu sa-si ceara scuze public.

Pe de alta parte, numeroase personalitati si-au manifestat direct sprijinul pentru Monica Macovei, in clipuri, declaratii publice sau comunicate de presa.

Nici eu nu pot spune ca ma regasesc in programul politic al Monicai Macovei, asa ca am incercat sa lamuresc unele dileme (multe dintre ele inca raman) printr-un interviu:

Ce v-a determinat sa candidati pentru presedintia Romaniei?
De ce credeti ca ati face o treaba buna tocmai din aceasta functie si nu din alta: ministru, avocat al poporului, parlamentar, europarlamentar etc.?

Primul motiv pentru care am decis sa candidez a fost pentru ca doresc sa continui si sa intensific lupta anti-coruptie, deoarece coruptia a devenit o amenintare la adresa sigurantei si bunastarii tuturor romanilor.

Al doilea motiv pentru care am decis sa candidez a fost ca Romania sa isi continue directia spre vest, sa devina o forta in Uniunea Europeana, sa isi intareasca prezenta in NATO si sa consolideze parteneriatul strategic cu Statele Unite. Relatia cat mai stransa cu vestul este singura noastra protectie in fata unei Rusii tot mai agresive si expansive.

Am luat decizia de a candida in momentul in care am vazut ca nu ma regasesc, ca cetatean, in nici unul dintre potentialii candidati si am vazut ca partidele au facut blat sa iasa Ponta presedinte.

M-a speriat pur si simplu gandul ca Ponta poate iesi presedinte, el fiind protectorul coruptilor si dorindu-si sa duca tara spre Rusia si China. Romania si romanii merita un presedinte onest, responsabil, incoruptibil, nu un mincinos si aparator al coruptilor ca Ponta.

Daca va uitati la CV-ul meu veti vedea ca am facut lucruri cat de bine s-a putut, oriunde am fost.

Dupa ce am iesit din procuratura, vazand abuzurile care s-au facut pe timpul lui Iliescu, am devenit avocat pentru drepturile omului. Am fost presedintele APADOR-CH si ca avocat am cele mai multe cazuri castigate la CEDO, aparandu-i pe romanii abuzati de stat.

Ca Ministru al Justitiei am creat DNA, care se lupta cu marea coruptie, si am trecut legile care au pus bazele reformei in justitie. Cat timp am fost ministru am promovat procurori integri, incoruptibili, care vedeti ca si-au facut treaba.

Ca europarlamentar am fost, de departe, cel mai activ europarlamentar roman, cu 40 de legi de adoptate. Oriunde am lucrat am reusit.

Ca presedinte imi voi face treaba la fel de bine, dedicandu-ma trup si suflet pentru bunastarea acestei tari, asa cum am facut-o mereu.

Nu ati fost aleasa niciodata direct intr-o functie: pana acum ati candidat pe liste (europarlamentare) sau ati fost numita (ministerul justitiei).
Ce anume v-a facut sa capatati increderea necesara pentru a candida la o functie pentru obtinerea careia e nevoie de cel mai mare numar de voturi?

Cand am luat decizia de a candida, primul lucru la care m-am gandit a fost viitorul acestei tari. A fost un risc pe care mi l-am asumat, dar am facut-o pentru tara.

Mi-am dat seama de pericolul care paste Romanie daca iese Ponta presedinte in urma acelui blat intre partide, asa ca m-am decis sa candidez pe ultima suta de metri. In august eu aveam programata o vizita in Statele Unite pe care a trebuit sa o anulez.

Au fost, apoi, prietenii din jurul meu care au avut incredere in mine si in acest proiect si m-au sustinut de la bun inceput.

Calatoriile prin tara si intalnirile cu oamenii simpli mi-au confirmat ca am luat o decizie buna.

Oamenii vor un presedinte al lor, al oamenilor, nu al partidelor politice. In plus de asta, oamenii vor o altfel de clasa politica si ma bucur ca prin candidatura mea le-am dat speranta ca se poate face si o altfel de politica. O politica in folosul si pentru binele oamenilor, nu al coruptilor din partide.

Cum va arata Romania peste 5 ani, daca castigati alegerile?

La incheierea primului meu mandat de presedinte, Romania va fi o tara mai putin corupta, cu o clasa politica  reformata in buna parte, cu mai multi bani la buget, de unde vom putea da salarii mai mari profesorilor si doctorilor, vom putea mari pensiile si alocatiile fara a ne imprumuta.

De asemenea, la finalul primului meu mandat vom avea cel putin o autostrada care va lega Constanta de Oradea si Arad.

Nu in ultimul rand, la finele primului meu mandat de presedinte vom avea investiile straine in Romania, pentru ca va exista predictibilitate fiscala si stabilitate.

Investitiile straine vor produce locuri de munca care vor da speranta tinerilor din Romania sa ramana in tara si, de ce nu, celor din diaspora sa se intoarca.

Cum va arata daca le pierdeti in fata lui Ponta sau Iohannis?

Daca Ponta castiga presedintia, Romania se va intoarce in timp 25 de ani si se va distruge tot ce s-a construit cu atata efort de la Revolutie incoace.

Ponta va schimba traiectoria Romaniei spre est, intrand in parteneriat direct cu China si sub influenta Rusiei. Experienta din trecut ne-a aratat ca nimic ce vine dinspre est, nici chiar vantul, nu e bun.

Ponta va crea un sistem oligarhic, va controla toate parghiile din stat facand din Romania o feuda a PSD.

Am auzit foarte multi tineri care mi-au spus ca, daca iese Ponta, singura lor alternativa este sa plece din tara. Am auzit chiar taximetristi de 40-50 de ani de care spun acelasi lucru.

Ar fi o tragedia nationala sa iasa Ponta.

Daca iese Iohannis, cred ca si el va duce Romania inapoi cu cel putin 10 ani. Problema sunt coruptii si oligarhii din spatele lui, care-i controleaza orice miscare.

PNL a actionat deschis alaturi de PSD pentru oprirea luptei impotriva coruptiei. In plus, Iohannis este un om care nu are experienta politica nationala si internationala si a avut atitudini contradictorii fata de Rusia.

Va amintiti ca in 2012, in timpul suspendarii presedintelui, cei din PNL raspundeau la ordinele date pe fata de la Moscova prin Vocea Rusiei.

Romania are nevoie de un presedinte care sa continue lupta anticoruptie si care sa mentina Romania pe traiectoria vest. Sunt singurul candidat care poate face acest lucru.

Ati fost procuror inainte de ’89. Care au fost realizarile dvs. / lucrurile cu care va mandriti cel mai tare din acea perioada?

Am terminat facultatea de drept cu nota 10. Am fost trimisa initial in Giurgiu, apoi am lucrat in Bucuresti, si am anchetat furturi din trenuri.

Nu faceam anchete politice.

In timpul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, am refuzat sa emit mandate de arestare pentru manifestanti, au facut-o alti procurori, si, ulterior, am decis scoaterea de sub urmarire penala a manifestantilor.

Mai mult chiar, am analizat, din proprie initiativa, legalitatea masurilor de arestare preventiva in dosarele Mineriadei si am cerut in scris sa fie cercetati procurorii care au dispus ilegal retinerea si arestarea manifestantilor din Piata Revolutiei.

Este o parte a activitatii mele ca procuror cu care sunt extrem de impacata, pentru ca stiu ca am ajutat multe victime de la Mineriada pentru care am luat, apoi, decizia de a le scoate de sub urmarire penala.

Din declaratiile dvs. reiese ca nu sunteti o persoana religioasa la modul habotnic. Care este pozitia dvs. in ceea ce priveste avortul? Stim ca exista aici o mica controversa.

Nu cred ca o persoana habotnica este neaparat religioasa cu adevarat. Papa Ioan Paul al II-lea a spus: “Credinta si ratiunea sunt ca doua aripi care te inalta la cer“. Un om religios trebuie sa tina in balanta credinta cu ratiunea.

Mie, de exemplu, credinta mi-a dat putere sa lupt cu raul si coruptia fara frica. Credinta a fost esentiala sa stau pe calea dreapta a ratiunii de a lupta impotriva raului, indiferent de riscuri.

Ca om politic ai nevoie de valori morale, etice, altfel nu poti face politica in folosul oamenilor.

Cand esti la “robinetul de bani”, cum spunea cineva, poti gasi scapari legale care sa te acopere cand furi.

Sunt insa valorile tale interioare, intrinseci, care iti spun ca nu e bine, nu e corect si nici drept sa furi, pentru ca faci rau oamenilor. Ai nevoie sa crezi in valori absolute de bine si rau, care sunt dincolo de lege.

Parlamentul, de exemplu, poate trece o lege sa dea drumul la furat pentru 24 de ore, la fel cum au dat drumul la traseismul primarilor pentru 45 de zile. O astfel de lege nedreapta nu ar face furtul drept, chiar daca ar fi legal.

Referitor la avort, sunt in favoarea alegerii informate si constiente a vietii.

Sunt studii care arata ca principalul motiv pentru care fetele, femeile sau familiile decid sa recurga la avort este situatia economica si temerea ca nu vor avea cu ce sa isi creasca copilul.

Ca presedinte vreau sa promovez predictibilitatea fiscala si reducerea taxelor, care vor facilita cresterea economica. Cand exista locuri de munca stabile si bine platite, vor fi mai putine femei sau familii puse in situatia de a trebui sa faca astfel de alegeri dureroase.

Sunteti pro sau contra casatoriilor intre persoanele de acelasi sex?

Sunt in favoarea casatoriei traditionale.

In acelasi timp, sunt impotriva discriminarii homosexualilor pentru orientarea pe care o au.

Ce parere aveti despre legalizarea marijuanei in Statele Unite, in scopuri medicinale? Credeti ca in Romania ar fi posibil acest lucru intr-un viitor apropiat?

O schimbare a legii in acest sens necesita acordul Parlamentului.

In opinia mea, ar trebui consultata populatia printr-un referendum, asa cum si in unele state din SUA a fost consultata.

Exista voci care v-au criticat programul politic din prisma dorintei de privatizare a sistemelor de sanatate si educatie. Nu credeti ca astfel vor fi afectati foarte multi oameni care, dintr-un motiv sau altul, nu se bucura de o situatie materiala buna?

Eu am vorbit in programul meu despre crearea de case de sanatate private, astfel incat omul sa poata alege unde sa-i mearga contributia la asigurarile de sanatate. Intre propunerile mele se afla si alinierea bugetului Sanatatii la media europeana de 6%.

Este o masura necesara, pentru ca nu mai vreau ca Romania sa fie tara cu cei mai prost platiti medici si cu cele mai slab dotate spitale publice. Si nu mai vreau ca medicii sa emigreze.

In privinta scolilor, sustin principiul “banul sa urmeze elevul, iar statul sa dea subventia catre scoala unde parintele isi da copilul, indiferent ca acea scoala este publica sau privata.

Tot in progarmul meu scrie negru pe alb ca niciun copil nu trebuie lasat in urma sau pe margine.

Un stat minimal, adica unul care nu va trebui sa se ocupe de toate, se va concentra pe zonele si cazurile cu reale dificultati si va sustine fiecare copil sa mearga la scoala.

Eu am scris clar in programul meu ca monopolul statului in educatie trebuie sa inceteze, adica parintii si copiii sa-si poata alege furnizorul de educatie.

Asta nu inseamna ca toate scolile de stat sa fie privatizate, ci ca, asa cum spuneam, finantarea sa urmeze elevul. Este in folosul tuturor ca piata de educatie sa fie liberalizata.

Competitia de pe piata, de fapt, ii ajuta pe cei saraci, nu pe cei bogati. Cei bogati isi permit sa isi cumpere orice, ca au cu ce. Pentru cei saraci, insa, nu e tot una ce servicii primesc pentru 50 de lei.

Cand in piata exista monopol, ai numai o optiune care e scumpa si proasta. Cand exista insa competitie, firmele se lupta sa iti ofere cele mai bune servicii la cele mai competitive preturi, altfel ies din business. Asta te avantajeaza pe tine, ca si consumator.

Cel mai bun exemplu sunt companiile de telefoane celulare. Aduceti-va aminte ce preturi se practicau la telefonia celulara in anii ’90, cand existau numai doua companii pe piata, si ce preturi si oferte sunt acum, cand piata a devenit competitiva. Cati oameni saraci isi permiteau un telefon celular in anii ’90 si cati isi permit acum?

Acelasi principiu functioneaza si in acest caz. Existenta de alternative private in educatie si sanatate, spargand monopolul statului, de fapt ii ajuta si pe cei saraci si limitati in resurse.

Saracia e o stare de fapt pentru care sunt responsabili doar cei care se afla in aceasta situatie sau exista si o responsabilitate publica pentru bunastarea celor care nu au mostenit averi sau nu au reusit in plan profesional?

Saracia nu este un accident, ci este cauzata de furt si coruptie. Sunt si cazuri de familii care sunt sarace pentru ca nu vor sa munceasca, dar nu cred ca sunt foarte multe.

In Romania, la scara larga, saracia este cauzata de o clasa politica corupta care acapareaza toate resursele, astfel incat acestea nu mai ajung la populatie. Uitati-va numai la scandalurile de coruptie din ultima luna.

E vorba de sute de milioane de euro, cu care se puteau face sute de kilometri de autostrazi, care generau zeci de mii de locuri de munca.

Numai adunand prejudiciile din dosarele Microsoft, Lukoil si dosarul retrocedarilor ilegale de paduri ajungem la peste 600 milioane de euro.

De-asta tot spun: in Romania exista bani, totul este sa nu mai fie furati. Banii sa fie folositi pentru nevoile reale ale oamenilor.

Ca sa scapi de saracie ai nevoie de progres economic. Progresul este generat de inovatie care vine din competitivate. Clasa corupta, insa, vrea monopol pe tot, tocmai pentru a opri competitivatea si progresul.

Pentru a avea monopol, clasa politica se foloseste de coruptie. Din acest motiv spun, cand incepi sa lupti impotriva coruptiei, spargi monopolul coruptilor, ceea ce liberalizeaza piata, care conduce la progres si bunastare in societate.

In ceea ce priveste lumea artelor, in programul dvs. politic este specificat: “Voi promova ideea mecenatului, cu scutiri ample de impozite pentru privatii si intreprinderile care finanteaza creatia si premiaza meritul.” Daca o sa castigati, ce se va intampla cu ICR-ul, cu AFCN-ul si cu alte astfel de organizatii care erau pana acum finantate de Stat?

Da, tot in programul meu apare si observatia ca meritul si talentul in domeniul artelor si literelor au fost mereu sprijinite de oamenii bogati si de intreprinderile private.

Este o alternativa pe care o voi incuraja si care nu exclude si un alt tip de sprijin din partea statului.

Arta, in toate formele ei, trebuie sustinuta financiar si de mediul privat.

Cat despre ICR, rolul sau este sa promoveze cultura si artistii, creatorii romani in strainatate, nu sa promoveze un Guvern sau un ministru al Culturii.

Avem nevoie in continuare de astfel de “ambasadori” ai culturii si artei in lume. ICR, AFCN si alte organizatii trebuie sa sustina si sa promoveze nediscriminatoriu talentele reale, nu “cantaretii” de partid.

Ati mai fost criticata ca nu aveti o pozitie clara in ceea ce priveste gazele de sist. Ne puteti spune daca veti fi pro sau contra acestui tip de exploatare, daca veti fi aleasa in functia de presedinte al Romaniei? De asemenea, lasand de-o parte coruptia din spatele afacerii Rosia Montana, sunteti de acord cu acest tip de exploatare, cu cianuri?

In cazul Rosia Montana, am fost impotriva acestui proiect inca de la inceput, plasandu-ma impotriva presedintelui Basescu atunci cand o mare majoritate din PDL avea alta opinie.

Nu sunt de acord cu cianurile la Rosia Montana sau in orice alt loc din Romania. Am fi iresponsabili sa lasam in urma noastra lacuri de cianuri pentru generatiile care vin dupa noi.

In cazul gazelor de sist, acest tip de exploatare este adus tot mai des in discutie deoarece Romania cauta sa devina independenta energetic de gazul rusesc.

Vedem ca Rusia foloseste gazul ca o unealta de santaj, iar daca dorim sa ramanem independenti nu ne permitem ca tara sa fim santajati de Federatia  Rusa.

Nevoia de gaz a Romaniei poate fi acoperita exploatand gaz in siguranta, fara sa afectam nediul. Putem exploata resursele de titei si gaz din Marea Neagra si energiile regenerabile.

Mai exista si varianta energiei nucleare, dar astfel de proiecte trebuie facute in conditii de maxima siguranta pentru populatie si in mod cert cu companii romanesti si eventual cu parteneri straini, dar obligatoriu cu companii din state aliate pe dimensiunea sigurantei nationale.

Este un atentat la siguranta nationala sa-i lasam pe chinezi sa contruiasca reactoare nucleare in Romania, asa cum vrea Ponta sa faca.

Exploatarea gazelor de sist este un subiect care preocupa pe toata lumea si in nici un caz nu sunt adepta unei pozitii duplicitare cum a avut Ponta, care a fost anti-exploatare, cand a fost in opozitie, si apoi pro-exploatare, cand a ajuns la putere.

Oricum, “arestarea” unui sat sau a unei comunitati, asa cum s-a intimplat la Pungesti, este inadmisibila si indica dictatura.

Acordul comunitatii este esential. Insa, asa cum am spus, independenta energetica a Romaniei, de care depinde independenta politica, poate fi bine si sigur asigurata de energia nucleara, de resursele din Marea Neagra si de energiile regenerabile.

Este evident ca independenta energetica si implicit politica a Romaniei trebuie sa fie asigurata, pentru a nu fi dependenti de gazul rusesc. Prin vene ne curge sange, si nu gaz rusesc.

Haideti sa ramanem independenti, caci nu mai vrem sub rusi, am fost, am vazut, acum spunem “nu!” pentru noi si copiii nostri.

Pana acum, cele mai dure atacuri ale dvs. au fost la adresa PSD-ului si, oarecum, este normal. Cu toate acestea nu putem uita ca ati facut ani buni parte din PDL, un partid care este si el plin de oameni corupti. Poate de aici vi se trage si cel mai mare handicap, pentru ca oamenii de rand nu pot sa va voteze cu inima impacata din cauza alaturarii, care inseamna intr-o mare masura complicitate. Prin ce argumente ii convingeti pe acesti oameni ca sunteti diferita de politicieni precum Videanu, Berceanu, Udrea etc.?

PSD este un grup mafiot de crima organizata, cum singuri l-au definit lideri ai partidului, pus sa jefuiasca romanii si avutiile tarii.

Asta se vede clar din actiunile lor si din stenogramele in care isi imparteau zeci de mii de hectare de padure si pamant.PDL, de partea cealalta, cu toate greselile lui, a avut niste merite care puteau face din el cel mai puternic partid din Romania.

Exact asta era intentia mea cand am candidat la presedentia acestui partid in 2013.

PDL a fost primul partid care a adoptat un cod de etic pe care l-am propus, care prevedea clar ca nu se va face zid in jurul coruptilor.

Au fost corupti si in PDL, insa partidul nu i-a aparat.

Iar eu nu am tacut niciodata in PDL. Am cerut sanctiuni impotriva celor care, de pilda, au votat alaturi de PSD si PNL pentru modificarea Codului penal sau pentru reducerea atributiilor ANI. Am cerut ca parlamentarii PDL care au decizii definitive de incompatibilitate sa plece din Parlament.

Si am cerut toate aceste lucruri public, cand eram in PDL. Nu am facut compromisuri cu nimeni.

Este regretabil ca liderii PDL au preferat sa ingroape acel partid, cand putea deveni cea mai mare forta politica din Romania care se reforma. Ii cunosc pe militantii din partid, care s-au luptat la baza partidului, si sunt niste oameni deosebiti.

Problema a fost la varf. Pur si simplu nu pot sa inteleg de ce conducerea partidului i-a tradat pe proprii militanti si i-a lasat fara partidul pentru care au muncit.

In momentul de fata PDL a fost omorat de catre actuala conducere, iar eu candidez ca independent. Prin urmare, nu mai pot fi comparata cu un partid din care am iesit si care nu mai exista.

Ii invit pe romani sa ma voteze pentru proiectele pe care doresc sa le fac pentru ei si pentru Romania. Vreau sa continui lupta anticoruptie, sa pastrez directia vest a Romaniei si sa facilitez o crestere economica care sa creeze locuri de munca.

Daca va uitati in trecutul meu, tot ce am spus ca fac am facut. Le cer romanilor sa ma angajeze ca presedintele lor si ii asigur ca nu vor fi dezamagiti.

Stiti, cand angajezi pe cineva, nu il angajezi pe cel mai frumos, ci pe cel mai calificat, care stie sa faca job-ul cel mai bine. Stiu sa fac ce am promis si fac bine.

Ati fost o apropiata a presedintelui Traian Basescu.
Ce parere aveti acum despre acesta, avand in vedere ca o sustine pe Elena Udrea?

Parerea mea este ca, prin sustinerea Elenei Udrea, presedintele Traian Basescu isi face rau siesi si tarii. Toata aceasta degringolada pe partea dreapta se datoreaza acestui lucru.

Din cate am inteles, sunteti nascuta in Bucuresti. Care sunt locurile dvs. preferate din Bucuresti? Ce parere aveti despre cum arata Bucurestiul acum, dupa doua mandate Sorin Oprescu? De asemenea, care credeti ca a fost cel mai bun primar al Bucurestiului?

M-am nascut in Bucuresti si am copilarit la Sangeorz Bai, in judetul Bistrita-Nasaud. Acolo am invatat ce inseamna toleranta intre oameni de diverse religii si etnii, ce inseamna cuvantul dat, cu alte cuvinte, ce inseamna spiritul ardelean. De acel loc ma leaga cele mai frumoase amintiri.

Bucurestiul este un oras gri, cu multe santiere unde se lucreaza in ritm de melc, cu strazi gaurite sau carpite, cu bani aruncati pe borduri, fantani si piste pentru biciclisti care se opresc in stalpi. Adica un oras in care banii sunt risipiti, cheltuiti haotic si in functie de interese.

In Bucuresti, tot timpul iarna ia prin surprindere autoritatile, iar vara este irespirabil din cauza poluarii. Si este orasul in care oamenii stau ore in sir la coada la administratii sau sunt muscati de caini in parcuri.

Nu pot spune ca a fost un primar “cel mai bun” pana acum.

Dar cel mai bun presedinte al Romaniei, care credeti ca a fost?

Fara sa-mi dati un punct de referinta sau o persoana fata de care sa-i compar pe presedintii Romaniei, nu pot raspunde la aceasta intrebare.

Cred insa ca sunt lucruri bune pe care le-au facut pentru tara atat presedintele Emil Constantinescu, cat si Traian Basescu.

Pe timpul lui Emil Constantinescu s-a initiat intrarea Romaniei in NATO. Daca nu eram in NATO, azi eram in situatia Ucrainei.

Apoi, pe timpul presedintelui Basescu s-a pornit reforma in justitie, lupta anti-coruptie si apropierea de vest.

Acestea sunt merite pe care trebuie sa le recunoastem acestor fosti presedinti indiferent de alte pozitii ale lor cu care putem sa fim sau nu de acord.

Ce pot sa spun cu certitudine este ca cel mai catastrofal presedinte pentru Romania a fost Ion Iliescu. Acest om scolit la Moscova, care a raspuns la ordinele rusilor, a tinut pe loc Romania, sa nu evolueze, cand putea deveni o floare a Europei. La umbra lui Iliescu au crescut numai spini si scai, ca Nastase, Hrebenciuc si Ponta.

Daca nu intrati in turul 2, pe cine o sa sprijiniti?

Nu iau in discutie aceasta optiune. In acest moment ma concentrez sa-i conving pe oameni sa ma voteze sa intru in turul doi, pentru ca sunt singurul candidat care il poate invinge pe Ponta.

In primul tur votezi cu candidatul care reprezinta cel mai bine valorile in care crezi.

Credeti in continuarea luptei anti-coruptie, in mentinerea Romaniei pe directia vest, in stimularea economiei pentru crearea de locuri de munca?

Votati-ma si convingeti-i si pe altii sa o faca si voi ajunge in turul doi si-l bat pe Ponta.

Interviul pe site Metropotam AICI.

Share
Publicat în de admin | Lasă un comentariu

Monica Macovei: “Eu chiar iubesc România!” – Interviu Formula AS

MONICA MACOVEI – “Eu chiar iubesc România!”

A fost, în ultimii ani, imaginea pozitivă a României în Occident – cel mai activ europarlamentar şi autorul celor mai importante reforme în domeniul justiţiei, un ministru căruia nu i-a lipsit coloana vertebrală, nici încăpăţânarea de a merge până la capăt în lupta împotriva corupţiei. Oamenii simpli au iubit-o, fiindcă a redat României demnitatea şi credibilitatea. Politicienii, deranjaţi de inflexibilitatea ei, au încercat să-i umbrească imaginea. Parlamentul European a medaliat-o însă de două ori pentru legile adoptate, “Financial Times” a numit-o “erou”, iar presa germană n-a ezitat să spună că, fără ea, România n-ar fi fost azi în UE. Ardeleanca tenace cu breton de premiantă anul acesta ne-a mai surprins cu un gest: a decis să candideze independent pentru funcţia de preşedinte al ţării.

Telefoanele care schimbă viaţa

- CV-ul dvs. arată un parcurs profesional fără cusur: procuroare, avocată, expertă în reforma justiţiei şi în drepturile omului la Con­siliul Europei. Toate astea, înainte de 2005, când aţi fost propulsată direct în funcţia de ministru al Justiţiei în România. Ce v-a făcut să intraţi atât de brusc în politică?

- N-am cerut eu să intru în politică. A fost un telefon-surpriză primit chiar în ziua de Crăciun, la Breaza, unde eram în vacanţă, cu părinţii şi cu fiul meu. Lucram de trei ani de zile la Sarajevo, dar mă întorsesem în România de sărbători. Toată ziua sunase cineva de pe un număr necunoscut, dar nu dădusem importanţă. Până când a răspuns fiul meu şi mi-a în­tins telefonul: era preşedintele Băsescu.

- A fost telefonul care v-a schimbat viaţa.

- Da, e bine să fii pregătit pentru telefoane care-ţi schimbă viaţa. (râde) Îmi amintesc că am zis “bună zi­ua”, cu un glas foarte mic, şi că mai mult am tăcut, fiind­că eram în stare de şoc. Nu mai vorbisem cu Tra­ian Băsescu niciodată. Mi-a propus să fiu ministrul Justiţiei şi trebuia să dau un răspuns foarte rapid. Dar nu ştiam ce să zic, fiindcă nu mă gândisem niciodată la asta. Eu tocmai spălasem vasele şi mă pregăteam să plec la schi. Şi uite aşa, am schimbat planul şi am ajuns de urgenţă la Bucureşti, chiar în noaptea aceea. Am acceptat, din dorinţa sinceră de a contribui la intrarea României în Uniunea Europeană, la timp. Vă mai amintiţi, la vremea aceea, în decembrie 2004, România avea cinci domenii, numite “steguleţe roşii”, pe care trebuia să le rezolve pentru a intra în Uniune. Erau reforma justiţiei, corupţia, spălarea banilor, frauda şi drepturile de autor. Nu veneam din politică, n-aveam un trecut legat de alţi politicieni, care să mă tragă înapoi, nici datorii sau servicii care mi-au fost făcute şi care trebuie întoarse când ajungi la pu­tere. Mi-am zis că doar o persoană indepen­dentă poate să facă pe bune lupta împotriva corupţiei politice. Iar eu chiar voiam să fac asta pentru ţara mea.
- De unde spiritul ăsta justiţiar? E ceva ce ţine de caracter sau e mai degrabă o moştenire de familie?

- Probabil e o combinaţie. Aşa am fost învăţată de mică, să nu mint, să nu întârzii, să nu fac rău, să nu sar gardul. Ca-n Ardeal. Eu m-am născut la Bucureşti, dar am copilărit de la câteva luni la Sângeorz, lângă Năsăud, în Munţii Rod­nei. Părinţii m-au lăsat, cum era obiceiul, să mă crească bunicii. Dar e ca şi cum m-aş fi născut acolo. Acolo mi-am petrecut primii şapte ani şi toate vacanţele. Acolo am deschis ochii, în curtea mare, cu fântână şi cu tufele de struguraşi (coacăze). Când eram cuminte şi nu scăpam oile-n trifoi, pri­meam şi-o cană mare, de tablă, să îi culeg. Sângeorzul e foarte fru­mos şi era zonă necooperativizată atunci, chiar dacă bunicilor li se luaseră mare parte din terenuri, inclusiv gaterul lor de tăiat buşteni.

- Tot de la ardeleni vine şi în­căpăţânarea de a duce lucrurile la capăt?

- Asta vine cu si­guranţă de la mama. Ea s-a născut la Sângeorz. Mama a fost profe­soa­ră de biologie la liceu, acum e pensionată. Se­mănăm destul de mult, nu doar fizic, ci şi la minte, la forţa pe care o a­vem în noi şi la dorinţa asta, de a avea grijă de toate, de a pre­veni nepre­vă­zutul. Ea era cea care după discuţii lua de­ciziile importante ale casei, ea era cea lucidă şi prac­tică. Semăn mult cu ea. Sunt, oricum, o femeie puternică, dar cred că şi experienţele pe care le-am trăit lucrând în Bosnia şi în Kosovo m-au călit foarte mult.

Sârbii din portbagaj

- Este un episod al vieţii dvs. despre care românii ştiu foarte puţin. Ce făceaţi, de fapt, în zonele de conflict?

- Din 1995, am început să lucrez la Consiliul Eu­ropei, ca expert în justiţie şi în drepturile omului, în diverse misiuni pentru consolidarea democraţiei în ţări cu probleme: Ucraina, Albania, Moldova, Geor­gia, Bosnia-Herţegovina şi altele. Erau zone ca în Kosovo, aflate după bombardamente, sau în Bosnia, unde nu exista nimic, trebuia să gândesc şi să cons­truiesc un sistem juridic de la zero. Aveai doar un buget dat de americani şi capul de pe umeri şi trebuia să pui la punct instituţia Avocatul poporului, de pildă. Cum faci? Păi, ia gândeşte-te tu, Monica, cum s-o faci! De la sediu, clădire, interviuri de angajare, găsit avo­catul poporului, redactat legea etc. Totul din nimic. Dar mi-a fost extraordinar de folositor, mi-a pus creativitatea la muncă, imaginaţia şi-a dat drumul. Acolo am învăţat să fac bugete şi să le ţin sub control, lucru care mi-a fost util mai târziu în guvern şi-n Mi­nister. Dar misiunile astea erau şi misiuni de pace, din­colo de rolul lor în reconstrucţie, legislaţie, insti­tuţii. În Kosovo erau albanezi şi sârbi care se urau de moarte. S-ar fi omorât, dacă ar fi avut contact direct. Or, noi trebuia să-i facem să-şi dorească pacea şi să vrea să trăiască din nou împreună. Duceam muncă de convingere. Lucram şi cu interpreţi sârbi, şi cu inter­preţi albanezi, când mergeam în comunităţile de aco­lo. După ce doi interpreţi sârbi au spus “Uite, am pri­mit ameninţări când vin de la birou, că o să mă omoa­re” şi am văzut că s-a şi întâmplat, n-am mai stat pe gânduri, am scos sârbi din Kosovo în portbagaj. Nu există nimic mai mult pe lume decât să poţi salva viaţa unui om. A fost foarte greu, durerea unei familii care-şi vede rămăşiţele copilului sau fratelui într-o groapă comună nu se uită. Am plâns o săptămână, noapte de noapte, fiindcă n-o puteam face ziua. Ziua trebuia să fiu tare, să-i susţin pe ei, erau cu noi şi doc­tori, şi psihologi. După ce eşti martor la asemenea drame, la atâta suferinţă, foarte puţine lucruri te mai pot mişca. Apoi am venit în ţară şi am intrat într-un guvern în care toată lumea urla la mine să semnez hotărâri de guvern şi ordonanţe de urgenţă ilegale, dar asta era neînsemnat faţă de toate lucrurile pe care le văzusem.

- Aţi fost şi cred că aţi rămas persoana cea mai detestată de politicieni, pentru măsurile radicale împotriva corupţiei. Nu v-a fost frică de consecinţe?

- Nu. De ce să-mi fie frică? Nu mi-a trecut prin cap chiar că o să mă omoare. Nu mi-a fost frică în Bosnia sau în Kosovo, unde am învăţat cum să deo­se­bim frunza de plastic de frunza reală, şi cum să conducem cu picioarele pe parbriz şi să apăsăm am­bre­iajul cu o schijă de metal. Gro­pile prin care treceam erau pline de mine şi am fi putut rămâne fără picioare. Am avut prieteni care au sărit în aer lângă mine. Trecusem deja pe lângă moarte de zeci de ori. Ce puteau să-mi facă, în afară de faptul că ţipau la mine? Într-o seară, îmi amintesc, m-au scos urlând afară. “Du-te şi gândeş­te-te jumătate de oră!” “Mă duc, dar credeţi că ţipând la mine de­vine legal în jumătate de oră?” şi m-am dus, am stat jumătate de ceas, am vorbit cu mama, am aflat ce mai face, iar când m-am întors, le-am spus clar: “Nu, nu semnez!” Cu cât strigau mai tare, cu atât mă încăpăţânam şi parcă deveneam mai puternică. Şi-n fiecare dimineaţă îmi ziceam: “Nu-i las, orice ar fi, o iau de la capăt şi nu-i las!”

- Nu riscaţi decât să vă dea afară, ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel.

- Da, dar nu am decât regretul că nu am dus la bun sfârşit nişte proiecte. Viaţa mea nu depindea de po­litică, nu-mi cădeau afacerile dacă eram înlăturată. Nu mă lega absolut nimic de acel guvern, n-aveam ni­ciun motiv să fac compromisuri ca să rămân. Aveam o meserie la care să mă întorc, puteam pleca din nou să lucrez pentru Consiliul Europei sau pentru OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa – n.r.), în diverse misiuni. La vremea aceea, urma să plec în Serbia, de pildă. Nu rămâneam pe drumuri.

- Cât câştigaţi ca ministru al Justiţiei?
- Am început cu o sumă de 500 de euro, echi­valentul în lei, care ulterior a mai crescut puţin. Fiind pe legea demnitarilor, cei mai mulţi din minister erau asimilaţi magistraţilor încă din 1996 şi, deci, aveau salarii mult mai mari decât mine.

- Mi-e greu să cred că trăiaţi din 500 de euro.

- Depinde ce înţelegeţi prin trăit. Eu plecam de aca­să la 6, 7 dimineaţa şi veneam la 10 seara. N-aveam ce face nici cu cei 500 de euro atunci, mergeau la mama mea, care-l creştea pe băiatul meu. Cu două costume negre şi cinci cămăşi albe rezolvam toate nevoile. Dar pentru urgenţe, aveam conturile de economii. În misiunile de pace în care lucrasem, avusesem o diurnă de nivelul Comisiei Europene, de câteva mii de euro. Asta vă zic acum, fiindcă m-aţi în­trebat. Atunci nu m-am gândit nicio clipă la bani, la faptul că voi câştiga mai puţin, ci doar la ceea ce pot să fac pentru ţară. Aş repeta oricând acea perioadă din viaţa mea, chiar ştiind finalul, că voi fi dată afară.

În cuşca leilor

- Să ne întoarcem la momentul în care aţi anunţat public că veţi candida la preşedinţie. A fost pentru români o mare surpriză. Fuseserăţi deja “executată” de clasa politică, ce vă motiva să o luaţi de la capăt?

- M-am uitat la candidaţii anunţaţi şi mi-am dat seama că oricare dintre ei ar câştiga va duce România în urmă. Niciunul nu o va duce îna­inte, niciunul din ei nu va asigura res­pectarea legii, continui­tatea în lupta împotriva corupţiei şi lupta cu criminalitatea şi evaziunea fiscală. Niciunul nu va ţine România pe direcţia Vest, niciunul nu va aduce, pe bune, bunăstare în România. De 25 de ani, la putere sunt aceleaşi partide care ne mint, ne fură şi ne calcă dem­nitatea în picioare. Ştiam că nu am ce să aştept nimic bun şi nou de la niciunul dintre ele. Aşa că am luat decizia.

- Nu vă pare rău că aţi lăsat liniştea unui post de europarlamentar la Bruxelles ca să vă aruncaţi în cuşca leilor?

- Nu. O să vă spun un lucru pe care îl simt cu toată puterea, dar care azi, din păcate, s-a deva­lorizat. Eu chiar iubesc România. Am amânat trei săptămâni decizia asta. I-am spus mamei ce vreau, mi-a zis să nu fac asta, că o să-mi mă­nânce din sănătate, că va fi obositor, că iar o să fiu acuzată de tot felul de lucruri. Le-am spus prietenilor, mi-au zis acelaşi lucru: “Nu face asta, Monica! O să-ţi arunce iar toate lăturile în cap! O să fie groaznic.” Până la urmă, după o discuţie de vreo trei ore cu trei prietene, le-am spus: “Dar voi nu înţelegeţi că nu mă gândesc la imaginea mea? Că mă gândesc la ţară? Că nu mă interesează ce se va spune în spaţiul public despre mine?”. În clipa aia s-a încheiat discuţia. Au zis: “Gata, nu avem cum să te convingem. Asta e!”

- Ştiu că aveţi un băiat. El vă susţine?

- El n-a fost de acord. S-a supărat că nu l-am consultat. Şi nu l-am consultat, fiindcă ştiam că nu va fi de acord, pentru că asta mă va lua iar de lângă el. Radu are acum 23 de ani. A crescut mai mult cu părinţii mei, eu eram mai mereu plecată în misiunile de pace. Doar în Bosnia l-am luat şi pe el cu mine, timp de un an de zile, când era încă mic. Cred că era un reproş tacit, dar acum s-a obişnuit cu ideea. Din fericire, n-a dispărut dragostea dintre noi. E însă unul din marile mele regrete, faptul că n-am putut petrece mai mult timp cu el.

- De tatăl băiatului dvs. aţi divorţat acum foarte mulţi ani. V-aţi mai fi aruncat cu aceeaşi forţă în luptă, dacă n-aţi fi fost sin­gură? Aţi mai fi avut aceeaşi motivaţie sau viaţa de familie v-ar fi tras înapoi?

- Cred că aş fi făcut exact acelaşi lucru. Până la urmă, oricât te-ai consulta cu ceilalţi, deciziile fundamentale le iei tu cu tine. În mo­mentele cu adevărat importante, eşti singur.

- Una dintre rezervele legate de can­di­datura dvs., care n-are nicio legătură cu programul politic, e faptul că nu aveţi… carismă de şef de stat. Aveţi o abordare cu mult prea dură şi inflexibilă. Are nevoie de zâmbete un politician, ca să câştige votul ale­gătorilor?

- Da, cred că e bine să zâmbeşti. Nu ştiu dacă am sau nu am carismă. Sunt un om normal care se bucură, care are prieteni, care e şi părinte, care schia­ză în vacanţă, care râde, citeşte, ascultă muzică, merge cu bicicleta. Dar n-am zâmbit şi nu zâmbesc atunci când vor­besc în pu­blic des­pre lu­cruri foarte serioa­se, des­pre co­rupţie, legi, des­pre bătă­liile pe ca­re le-am dus ca să fac DNA-ul şi al­te­le. După ce am luat decizia de a can­dida la preşe­dinţie, am fost câ­teva zile la mare, la 2 Mai, unde am o casă. Şi am ieşit să înot. Când sunt la mare, înot mult, două, trei ore. Şi când m-am întors, o doam­nă de pe mal m-a recu­nos­cut şi mi-a spus: “Ni­cio­dată nu-mi ima­gi­nam că îno­taţi. Da­­ră­mite că o fa­ceţi câ­te două ore. Dar asta în­seamnă libertate, înseamnă multe lucruri. Nu numai că vă votez, aveaţi votul meu oricum, dar o să iau cartierul uşă cu uşă, să le spun cine sunteţi cu adevărat.” Sigur, e amu­zantă întâm­plarea. Însă ce vreau să spun este că, dacă nu po­vestesc despre lucrurile astea, nu înseamnă că ele nu există.

“Spre Vest, ăsta e drumul”

- Doamnă Macovei, suntem într-un moment de degringoladă politică maximă în ţară. Iar contextul internaţional este şi el foarte tensionat. Ce rezolvare vedeţi acum pentru România?

- Să ţinem aproape, în mod onest, cu aliaţii noştri, în principal cu NATO şi cu SUA, cu care avem acel parteneriat strategic semnat în 2011, care include, pe lângă asistenţă militară – şi investiţii şi respectarea legii şi a statului de drept. Spre Vest, ăsta e drumul. Apoi, România e stat democratic, la graniţa cu nede­mo­craţia. În astfel de situaţii, trebuie să-ţi lămureşti aliaţii că trebuie să investească în tine politic, militar şi economic, ca să întărească graniţa democraţiei. E o oportunitate uriaşă pentru România. La fel au făcut în Israel, la fel au făcut în Coreea de Sud, când Coreea de Nord a trecut la comunism. Şi, bineînţeles, trebuie să continuăm lupta împotriva corupţiei, care ne va aduce înapoi banii pierduţi. Evaziunea fiscală e de 70 de miliarde de euro. Numai în ul­timii doi ani, DNA a dovedit în dosare pe­nale prejudicii de 210 milioane de euro. Odată recuperaţi de Ministerul Finanţelor, aceşti bani pot fi reinvestiţi în educaţie, în sănătate, în pen­sii şi alocaţii.

- Mai credeţi în idealul european, acum, când Rusia e în plină expansiune şi foarte mu­lte ţări par să închidă ochii?

- Văd şi eu ce se întâmplă în jur şi mă în­grijorez. Dar fără Europa nu avem şanse. Pe de altă parte, trebuie să fim pragmatici. Apărarea democraţiei în România vine şi din relaţia cu NATO. UE nu are armată, e formată din 28 de state membre, cu politici externe uneori dife­rite sau opuse, cu interese diferite. În schimb, NATO are armată, are forţe militare şi ne poate ajuta în caz de necesitate. Asta nu înseamnă că trebuie să stăm cu mâna întinsă şi să aşteptăm. A spus-o foarte clar Victoria Nuland, asistenta Se­cre­tarului de Stat al SUA: “Ok, sunteţi în NATO, ca toate statele est-eu­ropene, dar nu vă bazaţi pe asta fără să faceţi nimic.” Noi tre­buie să ne refacem industria de apărare, să dăm bugetul necesar acestei indus­trii pe care am desfiinţat-o şi am jefuit-o! Când­va, pro­duceam avioane!

- Aţi hotărât să candidaţi independent, prin urmare nu aveţi în spate sprijinul niciunui partid politic. O campanie pre­su­pune însă cos­turi uriaşe. Cum vă finanţaţi?

- Când am decis să candidez, am deschis conturi bancare, pe care le-am afişat pe facebook, şi oamenii au început să doneze. Au transferat bani sau au intrat pur şi simplu în sediu şi ne-au făcut câte o mică donaţie, pentru care le-am tăiat chitanţă. Au fost şi pensionari, cu pensii de 700 de lei, care au venit la sediu şi au donat câte 100 de lei. Gestul lor m-a im­presionat profund. Săptămâna asta avem în cont în jur de 50.000 de RON, din care o parte sunt, de fapt, donaţiile mele, din economiile proprii. E o sumă infimă faţă de cât cheltuie alţi candidaţi, dar noi am reuşit să construim o campanie low-cost: călătoresc mult cu trenul şi cu maşina, doar în cazuri de maximă urgenţă iau avionul. Nu plătim afişe stradale, fiindcă sunt foarte scumpe şi îi şi enervează pe tre­cători. Şi lucrez mult cu tineri, oameni buni şi fru­moşi, regizori, arhitecţi, IT-işti şi specialişti în co­mu­­nicare, care şi-au oferit voluntar din timpul lor ca să ajute. Sunt oamenii care vor o schimbare în ţară, care-mi spun că, în sfârşit, vor vota cu inima. Când mă uit la ei, la bucuria şi la entuziasmul lor, nu mă mai gândesc că-mi cheltui economiile. Fac ce fac fi­indcă nu pot altfel. Nu m-aş mai putea privi în oglin­dă, dacă nu aş face-o!

Interviul în Formula AS AICI.

Share
Publicat în de admin | Lasă un comentariu

Întrebări fără menajamente, răspunsuri directe. Episodul 4 – Despre cum văd oamenii un altfel de partid

Întrebare: Probabil că în urma acestei campanii veți genera un proiect politic care se va materializa într-un partid politic. Ați primi membri de partid de la alte partide, în special PDL, PMP?

Răspuns: Trebuie să reflectez. Poate că da, din cei pe care îi cunosc și care știu că sunt de bună credință și ok, sau s-au dus în PMP fiind înșelați. Am zis să reflectez. Și aș primi, repet, pe sprânceană. Dar, pe de altă parte, vreau să vă spun că discutând cu susținătorii în toată țara, îmi spun: “Trebuie să faci un partid în care să intre oameni care nu au mai fost niciodată în niciun partid politic.

Întrebare: Deci pe Elena Udrea n-ați primi-o?

Răspuns: Nu! Categoric! Dar nu despre asta e vorba. Este vorba despre oamenii buni, am spus. Oamenii buni cu care am stabilit niște relații și în care cred, oamenii simpli membri de partid din PDL. Despre asta e vorba. Apropos de ce spun cei care nu au fost niciodată într-un partid și care spun: “Faceți un partid și în care să vină oameni care niciodată n-au mai fost într-un partid”. Deși eu am fost.

Întrebare: Păi dacă vă faceți partid nu mai luați președinția, sunteți pregătită să pierdeți.

Răspuns: Nu e adevărat. Cu atât mai mult! Când devin președinte aș vrea să facem un partid care în 2016 să intre în Parlament ca să susțină proiectele mele.

Link Youtube – http://youtu.be/eT3iVSeJb30

Share
Publicat în de admin | Lasă un comentariu